Atunci când apa întâlneşte muntele stâncos, când aerul miroase a flori de liliac sălbatic şi a dulceaţă de smochine, când roata olarului invârteşte povestea lutului şi poţi trece cu piciorul peste podul lui Dumnezeu, abia atunci ai ajuns în „Tărâmul de dincolo de Dumnezeu.” Ţinutul se află la o margine de Românie, are graniţa scăldată de apele Dunării, iar în nord de pază, falnicii munţi ai Mehedinţiului.

O vacanţă în Mehedinţi este o experienţă de neuitat. Turistul îşi va aminti cu siguranţă despre falnica statuie a regelui dac Decebal, săpată în stâncă şi va purta cu sine aromele suave ale dulceţii şi răchiei făcute din smochine. Poveştile turistului vor avea arome de flori de liliac sălbatic, vor fi păstrate în oale de lut de la Şişeşti şi vor fi stropite din plin cu faimoasele vinuri mehedinţene.

O vacanţă petrecută în clisura Dunării vă aduce aproape de peisaje de vis şi vă oferă pe lângă privelişti magnifice, noi experienţe gastronomice, specifice zonei. Luaţi ca exemplu comuna Sviniţa situată în Clisura Dunării, imediat după ce ai ajuns în Cazanele Mari.

Aici trăieşte cea mai mare comunitate de etnici sârbi din judeţ şi tot aici, este singura zonă din Mehedinţi unde localnicii sărbătoresc de două ori Crăciunul şi venirea Anului Nou. Asta pentru că, etnicii sârbi, păstrează şi tradiţia calendarului vechi căci, în creştinism există două calendare: Calendarul Iulian şi Calendarul Gregorian. Cel de-al doilea reprezintă varianta îndreptată a primului. În 1582 s-a făcut această îndreptare, atunci când s-a constatat că vechiul calendar avea o întârziere de zece zile. Bisericile apusene au adoptat calendarul nou imediat. În Răsărit, trecerea la calendarul îndreptat sau la stilul nou s-a întâmplat mult mai târziu. Biserica Ortodoxă Română a făcut-o în 1924, când diferenţa a ajuns la 13 zile. Alte biserici ortodoxe au rămas însă pe ritul vechi. Este cazul bisericilor rusă, sârbă, ucraineană, a Patriarhiei Ierusalimului şi al monahilor de la Muntele Athos.

Despre Sviniţa, trebuie să ştiţi că şi-a făcut un adevărat brand local din producţia de dulceaţă şi ţuică de smochine. Aici creşte cea mai mare plantaţie de smochini din ţară- aproximativ 3.000 de arbuşti. Zona este şi unicul loc din ţară şi din Europa unde smochinii cresc şi rodesc în gospodăriile oamenilor la fel de repede precum corcoduşii din zonele sudice ale Mehedinţiului.

Obţinută din smochine, dulceaţa, pentru care fiecare localnic îşi are propria reţetă pe care a moştenit-o din bătrâni, este marcă înregistrată a Sviniţei şi a judeţului Mehedinţi, căci primarul comunei, Nicolae Curici, a vrut să se asigure că produsele şviniţenilor vor purta întotdeauna brandul comunei. În 2010, cu ajutorul unui avocat, a început demersurile pentru omologarea dulceţii de Şviniţa. Omologarea produsului tradiţional a durat un an. În 2011 a fost obţinut Certificatul de înregistrare a mărcii Nr. 120574, acordat în temeiul Legii nr. 84/1998, privind mărcile şi indicaţiile geografice pentru marca „Dulceaţă smochine de Sviniţa“

La Sviniţa, in fiecare vară se organizează Festivalului Smochinelor, o zi de neuitat, cu tradiţionalele concursuri, în care se premiază cea mai buna dulceaţă şi cea mai bună ţuică de smochine.

Vă oferim aşadar noi motive pentru a vizita Mehedinţiul…

Voica Briceag

7,805 total views, 1 views today