Opera culturală a marelui pedagog, ctitor și om politic Teodor Costescu este surprinzătoare prin amploare și originalitate. Este incredibilă puterea de muncă a acestui oltean de ispravă, de numele căruia se leagă construcția Palatului Culturii din Drobeta Turnu Severin, un edificiu emblematic în orașul de la Dunăre.

Theodor Costescu (30 martie 1864, Rovinari , Gorj – 25 martie 1939, Bucureşti) provine dintr-o familie de intelectuali, bunicul său fiind preot în satul Costeni, pe atunci aparținător de județul Mehedinți. Fiul preotului, Dumitru Costescu, a ajuns învățător, pentru scurtă perioadă de timp, la Rovinari (Gorj), unde în anul 1864 s-a născut Teodor Costescu. Acesta urmează cursul inferior la Liceul „Carol I“ din Craiova și cel superior la Liceul „Sf Sava“ din București, ca bursier, iar apoi obține o bursă la Facultatea de Ştiinţe – secția fizico-chimie din București. La absolvirea facultății, profesorul și savantul dr. C. I. Istrati îi propune să rămână colaboratorul său, convins fiind că tânărul Teodor Costescu avea toate şansele să facă o carieră universitară strălucită, dar este refuzat. Alege deci provincia și vine la Liceul „Carol I“ din Craiova, unde rămâne doar un singur an, pentru ca în toamna lui 1888 să se stabilească la gimnaziul din Turnu Severin, care luase ființă în 1883.

La 1 mai 1892 este numit directorul Liceului „Traian“ din Turnu Severin. Aici şi-a început cariera de pedagog, reușind să facă din liceul „Traian“ o unitate școlară de elită. Pentru început s-a îngrijit de formarea unui grup profesional excepțional, apoi de dotarea liceului cu laboratoare moderne și bibliotecă, de construirea unui internat și a unei grădinii botanice. În opinia sa, numai cu dascăli foarte buni elevii pot avea parte de o educație temeinică, așa că le promitea profesorilor salarii bune, făcea intervenții la minister și, dacă era nevoie, se deplasa în localitățile de domiciliu ale acestora pentru a-i convinge să vină la Liceul Traian.

A introdus uniforma şcolară

Teodor Costescu a fost cel care a propus introducerea uniformei școlare la colegiul pe care îl conducea. Foarte mulți profesori s-au opus ideii pe motiv că părinții nu ar avea bani să o cumpere, dar în cele din urmă Costescu a reușit să-l convingă pe ministru, dar și pe părinți „arătându-le că noua îmbrăcăminte e și mai trainică și mai frumoasă și, mai ales, că prin ajutorul ei poate exercita un control asupra purtării elevilor în afară de școală și face să dispară, cel puţin exterior, contrastul dintre bogat și sărac“, notează Ștefan Bodiu în lucrarea „Istoricul Liceului Traian din Tr. Severin, 1883-1903“. Într-o manieră transparentă și corectă, publică licitație pentru 500 de costume, care este câștigată de o casă din Budapesta. În urma negocierilor, aceasta acceptă postav din țară și un rabat de 5 la sută din întreaga sumă, ceea ce a permis să se facă uniforme și elevilor lipsiți de posibilități financiare. Cu o parte din bani a contribuit și Teodor Costescu. La scurtă vreme, ministrul a dispus ca uniforma obligatorie să fie introdusă în toate liceele din țară. O altă problemă extrem de delicată, construcția unui internat pentru Liceul Traian, avea să fie rezolvată de neobositul Teodor Costescu. La liceu erau mulți elevi săraci, veniți din mediul rural, care locuiau la gazde, în condiții greu de descris în cuvinte. După ce a vizitat fiecare gazdă în parte, s-a adresat ministrului Instrucțiunii Publice, din 1899 cu un raport confidențial: „Ei bine, țin să vă fac cunoscut, în mod pe cât de respectuos, pe atât de sincer, că ceea ce am văzut nu numai că m-a atins, până la lacrimi, dar m-a îngrozit chiar. E destul ca să vă citez un singur caz pentru ca dumneavoastră să vă puteți face o idee foarte palidă de mizeria de nedescris pe care o îndură o mulțime de elevi, numai din dorința vie ce au de a se instrui“. În anul 1901 este înlăturat de la conducerea Liceului Traian, pe criterii politice. Pentru a-şi continua proiectele, la îndemnul lui Take Ionescu a intrat în Partidul Conservator şi a fost ales de câteva ori deputat şi senator.
Și-a propus să construiască 275 de școli, din care a reușit în acea perioadă să ridice 66. De asemenea, a construit Şcoala de agricultură de la Gemeni, Judecătoria de la Baia de Aramă, 12 biserici şi primării, multe drumuri comunale şi judeţene, a sprijinit construirea a cinci spitale (Balta, Slivileşti, Cujmir, Burila Mare, Bâcleş) dotate cu tot necesarul. „A fost un precursor în domeniul școlar, sanitar, administrativ, a fost un fenomen cultural, a fost un suflet mare și blând, cu toată îndărătnicia sa proverbială. Ţara întreagă a luat învățătură de la modestul dascăl severinean, care a sfințit locul unde a fost pus și care a dovedit că, în orice situație socială, omul poate să se ridice până la cele mai minunate realizări“, spunea Petre Sergescu în lucrarea „Un mare dascăl: Teodor Costescu“.

n 1913, cu banii din dota soției, a cumpărat moșia Vânjuleț. La scurt timp, constată că întreaga regiune era mlăștinoasă, iar populația din zonă suferea de paludism. Cu banii lui a trecut la desecarea bălților construind un canal larg de 8 metri, legat cu un altul larg de 12 metri și lung de 12 kilometri, prin care se colectau apele provenite din ploi și topirea zăpezilor. Drumurile satului și cele care făceau legătura cu localitățile învecinate au fost înălțate, pietruite, s-au construit poduri și podețe. A luptat ca locuitorii Vânjulețului să fie împroprietăriți atât cu loturi pentru cultură, cât și cu loturi de casă. A înființat și o fanfară, compusă din 30 de țărani. În locul școlii unde în anul 1934 preda un preot la 17 elevi a ridicat șase școli mari, moderne, cu sobe de teracotă, în care predau cursuri 33 de profesori și maiștri și în care urmau cursurile 664 de elevi. Cu câteva săptămâni înainte de a muri, Teodor Costescu a făcut un ultim dar localității: un spital de nașteri și copii. Satul model Vânjuleț a fost vizitat de Carol al II-lea în 1934. Suveranul a semnat ad-hoc un decret prin care conferea ctitorului medalia „Pentru Merit“, a doua medalie regală primită de Teodor Costescu, prima fiindu-i acordată de Carol I în 1890.

Ctitorul Palatului Culturii din Turnu Severin

Cea mai importantă realizare a lui Teodor Costescu care și-a pus amprenta definitiv asupra orașului Drobeta Turnu Severin este Palatul Culturii. În 1910, a început campania pentru construirea acestui edificiu, care în timp va purta numele celui care a demarat construcția sa, Teodor Costescu. Concret, după cum explică profesorul de istorie Mircea Borcoman, „marea lucrare a acestui Palat se hotăra în ziua de 3 noiembrie 1909 în Cancelaria Liceului Traian, unde un grup de profesori patrioți hotărâseră cu banii adunați prin contribuția cetățenilor și cu cei obținuți de la buget să ridice construcția unicat“. Lucrările au fost întrerupte în timpul războiului și au fost finalizate până în 1928, dar cu mari dificultăți din cauza lipsei fondurilor bănești. Cu mari greutăți, cu întreruperi și după insistențe și diligențe repetate, adesea umilitoare pe lângă autorități, instituții și persoane capabile să sprijine derularea proiectului, lucrările au fost reluate după 1918 și finalizate, în parte, în 1924, când Palatul Cultural a fost oficial pus în circuitul public, ca monument închinat împlinirii idealului Marii Uniri a românilor. Teodor Costescu a fost nevoit să-și vândă din avere pentru a achita o parte din datorii. În anul 1924, Palatul Cultural fusese inaugurat, dar încă nu era terminată sala mare de spectacole. Teodor Costescu, cu energia și perseverența sa titanică, a cerut sprijin pentru continuarea lucrărilor, însă oamenii se schimbaseră mult după război. În aceste condiții, Costescu și-a dijmuit averea și a donat Teatrului suma de 5 milioane de lei. Acest splendid templu are sală de cinematograf, o sală de dans, o sală cu un bogat muzeu dr. C. I. Istrati, o sală cu o bogată bibliotecă I. G. Bibicescu, două restaurante cu terasă, grădină de vară, unică în țară, uzină electrică proprie.

A murit într-un sanatoriu

Pentru a putea finaliza  sala de spectacole a Palatului Culturii – cu o capacitate de 700 de locuri, cu loji și balcoane –, cu o uriașă scenă rotativă unică în țară, a luat o dureroasă hotărâre: vânzarea casei personale din orașul dunărean, pentru a putea plăti lucrările. Teodor Costescu și-a vândut casa la un preț redus și a locuit în clădirea teatrului. Teodor Costescu a fost primit în Academia Română pentru opera sa culturală, un alt mehedințean, renumitul matematician Gheorghe Ţițeica, secretarul Academiei Române, fiind cel care îi aducea marea veste:  „Academia Română, în semn de înaltă apreciere a operei culturale ce ați întreprins  aproape jumătate de secol la Turnu Severin și în județul Mehedinți v-a ales, în ședința din 30 mai 1934, membru onorar al ei“. Pe 25 martie 1939,  într-un sanatoriu bucureștean și-a dat obștescul sfârșit. În prezent, Palatul Culturii din Turnu Severin îi poartă numele, la fel și Colegiul Economic din oraș, precum și o stradă.

preluare: https://www.bizmagazin.ro/theodor-costescu-politicianul-gorjean-care-si-vandut-averea-pentru-acte-de-caritate/

8,750 total views, 3 views today